LANȚURILE PLOII
Cărările își plâng ursita și ploile nu-ncap în
noi
Se sting potecile sub pașii rărindu-se din doi
in doi
E sânul urbei plin de boală și cetățeanul
turmentat
Și azi este mereu la posturi sub crucea
grea, de nepurtat
Cu buze siluind minciuna, ca pe-o vioară
tremurând
Mi-aș arunca pe umeri cerul și l-aș desface
rând pe rând
L-aș rumeni la foc de stele, în ștreanguri verzi l-aș atârna
L-aș vămui oră cu oră tot restul vieții de-aș putea
Cu spatele rănit de vorbe care s-au scris dar nu s-au spus
În păr cu lanțurile ploii urcând prin noi de jos în sus
Nu mai găsesc de mult cărarea, îmi beau iubirile și tac
Cu mâna stângă proptesc cerul, cu mâna dreaptă cruce-mi fac
Se sparge-albastra călimară a ochilor bolnavi de dor
Pe străzile pustii sar lotrii cu flintele la purtător
Trimite-mă în lume, mamă, cât unde să mă-ntorc mai am
Sau lasă-mă pribeagă-n mine și văduvită de-al meu neam
NU MI-AM NUNTIT ANUME
Nu mi-am nuntit albastru rug anume
Dar s-a -ntâmplat așa să-ți trec prin gânduri
Și tainice cuvinte printre rânduri
Să îi găsească dragostei un nume
Nu mi-aș fi stins pe tâmple nopți fardate
Dar s-a-ntâmplat cumva să dai de mine
Și ore mari s-au prins ca-ntr-un ciorchine
Sub vraja ta, amenințând ciudate,
Să mă încurce, bolta s-o coboare
Atât de jos încât să-mi uit lăstarul
Să nu-mi mai pot delimita hotarul
Să nu mai știu să-ți scriu nicio scrisoare
Și am rămas în urmă fără tine
Ca să mă pierzi am vrut și am sperat
Când ploile te vor fi-nconjurat
Să poți să uiți de noi, să uiți de mine
Nu mi-am nuntit anume ghilotine
Tic-tacul inimii să-mi dirijez spre tine!
NU TOT SE ARUNCĂ
Am trăit, copile, într-o lume-n care
N-aruncam nimica, totul reparam
Și din viața toată ca-ntr-o vindecare
Grâul de neghină blând îl separam
Am trăit, copile, într-o lume dreaptă
Nu mințeam amarnic, nu huleam nedrept
Și din viața toată, vorba înțeleaptă
Ne-ajuta puternici s-o luăm în piept
Am trăit, copile, uneori nevoii
Să-i privim amarul ca-ntr-un ochi străin
Am fost viața-ntreagă poate, fii ploii
Dar n-am dat o palmă niciunui creștin
Dacă azi, copile toate nu merg bine
Nu știu eu să judec, viața nu-i ușoară
Dar ți-aș spune totuși, să știi de la mine
Nu tot se aruncă, se mai și repară!
0 Comentarii