Irina Floriana Alexandrescu - PLICTISUL FESTONEAZĂ

Îmi festonează plictisul corpul... până ajung eu la tine şi la cărările pe care scormoneşti după arginţii bulelor de vin băut acum o lună..
Ştii că mă invitasei la un festin cu scoici goale şi rapane din Marea Neagra. Am mâncat doar scoici goale .
Şi am schiţat o mie trezeci şi unu de surâsuri. Ultimul era pentru tine...restul, de complezenţă! Habar nu ai ce calm prefăcut arborasem la steag. Tu te uitai la sânii mei şi te gândeai la cum ar fi arătat cu carne...scoicile...
Era un timp îngrozitor pentru mănuşile mele din păr de cal. Vrusesem să te impresionez cu cadavre la încheieturi. Şi tu ai vărsat vinul pe muşama.
Apoi ai început să-mi faci o curte fără zorzoane. Nu m-am împiedicat în ea...
Am jucat "cine pierde, caştigă!" Şi am caştigat eu. Mi-am dat seama ca tu nu ştiai să pierzi.
Pe un vinil scria "La Paloma". Şi l-am pus, dansând ca la balul inocenţilor. Nu te-ai prea uitat...dar fluierai ...calm "Johnny Tu N'es pas un Ange"...
Am tăcut în tandem şi ne-am izbit cu fruntea de duhoarea putredă a tăcerii noastre. Mi-ai spus să mă rujez. Cu roşu. Semănam cu muşamaua, ai zis....dar m-ai rujat tu. Şi pe nas. Arătam ca un clovn. Eram un clovn. Plângeam deja ca un clovn.
Tu ai râs peste mine şi m-ai sărutat pe ureche. Atât.
Atunci mi s-a părut crunt, dar acum îmi festonează plictisul ,corpul . Când mai ajung eu la tine , noaptea, pe muşama...să mâncăm scoici goale ?

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii