QUANTO ERI BELLO
Quanto eri bello
In quella mattina tarda
Con fragranze di ambrosia
In quoi non sapevi nemmeno
Lero venuta al mondo
E ti guardavo furtivamente,
Come un bambino
Che guarda dal buco della serratura
La sua mamma che fa i dolci,
Annusando l`odore,
Mentre gli albatros
Cominciavano a fare il bagno
Nelle acque dei tuoi occhi!
L`attimo in cui mi hai rubato
Timido, un bacio
Sul mio tarso gelato
Dall`emozione della tua vista,
E hai sorseggiato miei respiri
Delle mie dolci sillabe
Strangolate di lacrime mescolate
Di gioia e nostalgia...
Quella matina cosi prolunga,
Ragiungerci, dovrebbe
Come per tutte la mattine
Di una metà della vita!
.............................................................
CÂT DE FRUMOS
Cât de frumos erai
În dimineața aceea târzie
Cu mireasmă de ambrozie
În care nici n-ai știut
că pe lume-am venit
Și te priveam pe furiș,
Ca un copil când se uită pe gaura cheii
La mama sa făcând prăjituri,
Adulmecând mirosul,
În timp ce albatroșii
Începeau să se scalde
În apele din ochii tăi!
Clipa în care mi-ai furat sfios un sărut
Tarsienelor înfrigurate
De emoția vederii tale,
Și-ai sorbit respirațiile
Silabelor mele dulci
Gâtuite de lacrimi
Amestecate de bucurie și dor…
Dimineața aceea prelungă,
Ar trebui să ne-ajungă
Cât pentru toate diminețile
Dintr-o jumătate de viață!
”TRA LE PAROLE E L`INFINITO PREMIO LETTERARIO INTERNATIONALE
"Între cuvinte și infinit"
XX Editia Premiul literar nepublicat de poezie
0 Comentarii