Îţi mai aduci aminte iubitule cum îmi înţepeneau ochii in fiecare dimineaţă pe gândul vederii tale? Mă adormeam cu tine şi albeam în zorii în care nu te mai găseam…Atunci , mi te posedam cu sufletul , cu mainile , cu trupul încordat, rugându-mă sorilor să nu-mi pleci vreodată …O făceam in gând, sângerându-mi obrajii de ruşinea celor 17 ani …de îndrăzneala visului de noapte…
Ţi-aduci aminte când ţi-am “spus” pe o poză :”îmi simt sufletul un copil bolnav…orice capriciu îi este îngâduit “…Ai suferit şi ştiam urmarea, dar eram mică şi deja femeia care te-a facut să dori işi scotea capul de după pletele mele de fecioară…
Iubitule, unde-i fereastra pe care o vegheam în fiecare zi? A ramas în capătul scărilor unui liceu vechi, foarte vechi,” Bastilia” noastră şi a multor altora…De ce am lasat-o acolo? Oare tu ce mai ştii de ea? Ţi-a rămas în vreun colţ de suflet ? Fereastra tăcerilor, încruntărilor, sărutului pe inimă, fereastra în care aveau întâlniri ochii noştri …
Tu iţi mai aminteşti cât m-am speriat când am crezut că nu ma mai iubeşti ? Da, iubitule , m-am speriat…dar ţi-am ascuns…Erau începuturile noastre, un februarie supărat şi eu te priveam şi tu erai nevorbind, îţi lăsasei mâinile orfeline pe lânga trup şi parcă îmi fugisei …Şi ce extaz când am aflat că-ţi era groază că Eu am plecat, că Mie mi-au ingheţat “te iubesc-urile..”! Şi ne-am sărutat şi Doamne…de ce n-am murit atunci ? Atunci când în faţa Bălcescului m-ai privit cu un soi de mânie hotarâtă …”Eu nu pot trăi fără tine!” mi-ai spus… Şi am plecat frumoşi şi nebuni şi râzând, era vară iubitule, fugise februarie de bucuria noastră !
Iubitule , tu iţi mai aminteşti de Maitreyi ? Iată că şi-n iubire sunt două păreri…Am aflat asta pe banca din părculeţul Prefecturii, într-o seară de vară când ochii noştri citeau în tandem aceeaşi carte…Şi-am tăcut apoi, parcă supăraţi pe ea, care parcă murdărise iubirea lor, fugind-o în nerecunoaştere…Şi am plecat tăcuţi acasă atunci…fiecare la el…dându-ne de gandit…că dacă…poate…şi noi…
Acum e prea târziu ! Am aflat că putem trăi unul fără altul…Aşa am vrut eu ATUNCI …Iubitule, ACUM…eu doar exist …Nu pot să te întreb ce faci tu …Tu iartă-mă doar…sau nu mă ierta !
Irina
0 Comentarii