Oana Frențescu - SEARĂ FĂRĂ CONTUR

încep cu tine,
așezat în arsura din albastru serii,
o seară fără contur întârziată pe ceasul grăbit.
pădurea flutura verde, aproape de cer.
pe marginea unei stele umbrele noastre
ne făceau cu mâna semne.

cuvintele protestau în fraze lungi
cicatrizând în palme veșteda iarbă
sub vântul molatic.
opțiunea sărutului se lăsa așteptată
în timp ce imprimeul dansa pe rochiță.

ne-am cules umbra din stele
nedescifrând secundele dezorientate din spațiu.
cuvintele s-au retras tăcute în colțul lor de cer.
o frunză mi-a zâmbit,
în brațele tale de plumb s-a făcut întuneric.