Atilla Racz - PEISAJ

nori grei
se lasa in suflet
doar gandurile ca niste pasari albe
indulcesc cuvintele legate cu grija

pe colina ploia obosesc privirea

prin fereastra aluneca femeile
care aleara pe sub arcade
cu rochiile ridicate

si totusi un zambet ca o raza de soare
ce se lipeste de ziduri
ma inunda

din zi se desprinde o aripa neagra

muzica apei de sub talpi
este trista

poate ar fi bine sa ne cuprindem

prin camasa se lasa vazuti sanii
pofta biruitoare de viata
intinereste