Inspirat de fiinţa zânelor noastre frumoase ca un răsărit de soare, Baki
Ymeri, este poetul fabulos şi cutremurător care crede în steaua iubirii.
Cultural, confesional, etnic şi patriotic, el aparţine atât românilor, cât şi
albanezilor. Adică: este cel de o fiinţă cu suferinţa şi căldura noastră. Prin
lucrarea sa culturală, Baki Ymeri arată un punct luminos, comun şi tandru.
El aparţine nu numai limbilor română şi albaneză, ci şi limbilor germană,
franceză, bulgară, macedoneană, slovenă, sârbocroată, aromână, italiană,
până la zece, ca un Cantemir întors prin Istoria hieroglifă spre poem, ca un
cântec care caută o Europă maşteră. Ce bine că poetul nu ocoleşte izvoarele!
Cum de s-a oprit tocmai aici unde, alături de noi, şi el a devenit poet! O fi
oare o răscruce? O fi oare o mirare? O fi oare ceva dat care ne alege? Baki
Ymeri este poetul care stârneşte ninsoarea în limba română. El reface un
drum întreg, numai ca să dea o definiţie versului său în albaneză, care
albeşte mirarea limbii române (Victor Marin Basarab)
CÂNTEC POPULAR
Prin Rai alergând,
Coborând
Pe aşternutul de vânt
Sânii ei tremurau
Undele lor mă loveau,
Mă trănteau la pământ.
PASTEL
Scoica sânilor tăi
Era sfântă ca luna,
Culoarea lor albă
Era precum spuma
La marginea mării.
0 Comentarii