Irina Alexandrescu - ȘI SE ARUNCAU ÎMPREUNĂ !

Mahalaua "Prichici" de pe Strada "Frumoasă". Casa garbovită sub ploaie. Octombrie rece. Un foc tânguie în soba și vântul răsufla din plămânii curioși, rafale.

Fetița cu ghete galbene și cozi
Mirona (fata de 20 de ani, în rochie de stambă albastră, cu mâneci. Părul despletit, negru. Ochii mari așteaptă și ascultă)
Baiețelul cu sânge pe buze
Vecina

Scena I

Mirona : (uitându-se pe geam)- S-a lăsat seara . Și nu mai vine. Ce să fie? (zâmbește unui gând) Iar s-a oprit să-mi ia gutuie de la tanti Safta.

Fetita cu ghete galbene și cozi apare în scenă cântând : "și gutui, amărui..." (este îmbrăcată în negru).
" Ia draga tantii, copil sărman și fără mamă, ia, mai am acasă pe dulap. Ia și mănâncă"

Mirona alungă fetița din scenă. Sprâncenele i se împreună și ochii rup lacrima în podul gurii. Se uită la ceas:Și totuși, e prea târziu...tanti Safta doarme acum...

Se aude o ușă. Fata tresare bucuroasă, se întoarce zâmbind.

Mirona (pierzând zâmbetul): Mata...erai...
Vecina(respirând greu, o femeie corpolentă, îmbrăcată murdar și sărăcăcios, dar cu urme de ruj roșu) : Eu! Am venit într-un suflet! Matei...în șanț! L-a gasit fii-meu, Ghenu...cu cuțitul...

Mirona cade brusc, fără clătinare.

Scena II

Cameră sărăcăcioasă , dar curată, oglida acoperită. Mirona, cu mâinile în poală, părul nepieptănat, tranpirată, într-o stare de prostație. Pe masă , o gutuie cu sânge închegat.

Un băiețel trece prin mijlocul scenei. Are picioarele goale, înroșite în zăpadă. Îi curge sânge de la buze și se șterge stângaci.

Mirona (gest de a-l prinde) : Unde te duci? Rămâi aici ! Haimanalele! Te-au bătut...Ghenu...(ochii i se subțiază lamă de cuțit, o secundă...apoi blând): Și eu, tot orfană...vino!

Fuge timpul cu acele cerului în caierul universului. Fuge pe toate drumurile și niciunul nu duce la capăt.
Lumina de iarnă se primăvărează în baloane negre. Priviri pure devorează scândura scenei , neantul cu scări și sufleur.

Vecina (îmbrăcată la fel ca deunăzi, dar cu doliu și rujată abundent): Mirona, maică, ceva de pomană...Că se potrivea cu Ghenu al meu..

Mirona (încet, apoi din ceîin ce mai tare):Flăcările iadului , vecină! Asta am pomană ...și-o colivă dosită în podul cu amintiri(țipăt) Ghenu! Îl bătea mereu !!!(aruncă spre ea gutuia cu sânge închegat, vecina se ferește. Fata vine în mijlocul scenei și lasă brațele ,atârnând) Sunt Piatră scăpată din praștie, vecină, sunt crengile peste mormântul orbilor,sunt o iubire ruptă, pocită de altul...Frânghie cu noduri pentru picioare...Pomană !!!Trupul pierdut în micimea unei găuri de șobolan !!!(cade în genunchi, cu mâinile întinse. Fața i se strâmbă într-un râs demonic):
Eu sunt de pomana pentru Ghenu! Eu! Mireasă în doliu. Mi se împreună satanele pe suflet!
Soacră mare!
Soacră mare! (vecina se trage în spate, speriată)
Mirona(dansează cu mâinile despletite, ciorapii rupți) Vals!!! Vals!! Am buchet din țepii trandafirilor și două lumânări cu doliu! Pune-mi lămâița și dă-o cu smoala!
Soacră mare!
Soacră mare!
Peștii ies pe uscat și beau soare...(se oprește, prinde cu ambele mâini, toporul de lemne de lânga sobă . țipăt) Eu îmi iau mâinile la crucea lui. Hăurile îmi merg cu picioarele pe raze!!!
(Șuieră): Am să-l iubesc, am să-l iubesc !cu un capăt de topor ieșit din carnea viermănoasă. Pe Ghenu...

Cade. Ramane căzută...cu ochii deschiși larg, ficși!

Fetița cu ghete galbene și cozi îl ia pe băiețelul cu sânge pe buze și se aruncă într-o groapă....

Cortina cade!